Transnistria                                                                                       

Numele de Transnistria este folosit de multe ori pentru a face referire la Republica Moldovenească Nistreană. Geografic acest lucru nu este absolut corect: Transnistria ca regiune geografică aflată de jure în componenţa Republicii Moldova exclude câteva zone de pe malul drept a Nistrului.

Statut politic

Transnistria este privită la nivel internaţional ca o regiune a Moldovei, dar şi-a declarat independenţa sub numele de "Republica Moldovenească Nistreană", cu capitala la Tiraspol. Acest lucru a provocat declanşarea conflictului din Transnistria. Regiunea are o populaţie majoritar slavă, care se teme de reunificarea cu România (dar are o majoritate relativă română, reprezentând 40% din populaţie).

Parlamentul de la Chişinău a adoptat pe 22 iulie 2005 "Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic al localităţilor din stânga Nistrului".[1] Proiectul de lege prevăzut în controversatul "plan Iuşcenko" prevede că Transnistria se va constitui intr-o unitate teritorială autonomă (UTA) specială, în componenţa Republicii Moldova, statut asemănător cu cel al Găgăuziei. Organul reprezentativ al Transnistriei va fi Consiliul Suprem, care va adopta legi şi acte normative cu caracter local, precum şi "Legea fundamentală a Transnistriei", care nu trebuie să vină în contradicţie cu Constituţia Republicii Moldova.

Puterea judecătorească este exercitată de judecătorii şi organele de ordine, care sunt componente ale sistemului de instanţe judecătoreşti şi organe de drept ale Moldovei.

Legea prevede că Transnistria are simbolurile sale, care se aplică alături de simbolurile Republicii Moldova. Limbile oficiale în Transnistria sunt limba moldovenească, în baza grafiei latine, limbile ucraineană şi rusă. Transnistria are de asemenea dreptul să stabilească şi să întreţină, în modul prevăzut de legislaţia Republicii Moldova, relaţii externe în domeniile economic, tehnico-ştiinţific şi umanitar.

Conform legii, după îndeplinirea condiţiilor privind demilitarizarea şi democratizarea regiunii transnistrene, va fi desfăşurat procesul de negocieri pentru elaborarea în comun a unei legi organice cu privire la statutul juridic special al Transnistriei, ce va constitui una din ultimele etape majore în reglementarea juridică a diferendului transnistrian.

Istorie
 

Perioada medievală

La începutul evului mediu, slavii de răsărit i-au numit pe români volohi. Pe la 1150 este atestat în analele ruseşti oraşul Bolohov. Istoricul rus N.P. Karamzin scria în 1892 în volumul IV al Istoriei Imperiului Rus, că oraşul Bolohov se află în guvernământul Podoliei, pe drumul de la Kiev la Halici. În secolul al XVIII-lea, Transnistria se găsea sub jurisdicţia administrativă a domnului Moldovei. Târgurile de aici erau organizate ca şi oraşele moldoveneşti, fiind conduse de şoltuzi şi pârgari. Stăpânirea domnilor Moldovei era dovedită şi de condicile de socoteli şi biruri ale acestora. Centrele mai importante erau Movilăul - ridicat de voievodul Ieremia Movilă pe moşia Cantacuzineştilor -, Dubăsari - ridicat în apropierea podului de dubase (luntre) construit de moldoveni - , Silimbria, Iampol, Jaruga, Raşcov, Vasilcău. Trebuie de asemenea menţionat Oceacovul, situat la extremitatea nordică a estuarului Niprului (în a cărui bifurcaţie se varsă Bugul), cetate pentru construirea căreia Petru Şchiopul a trimis în 1587 15.000 de salahori şi 3.000 de care. Mihai Viteazul cerea în tratativele purtate cu regele Sigismund al III-lea al Poloniei, în martie 1600 la Braşov, să i se recunoască stăpânirea Oceacovului de peste Nistru. (sursa: Istoria Românilor din Transnistria, Ioan Silviu Nistor)

Perioada sovietică

După crearea Uniunii Sovietice (30 decembrie 1922), la 12 octombrie 1924 guvernul sovietic a creat pe teritoriile situate la est de râul Nistru Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (RSSA Moldovenească), în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene (RSS Ucraineană). Capitala se afla la Balta, un oraş în Ucraina de astăzi. Graniţele RSSA Moldovenească au fost trasate astfel ca doar 30% din populaţie să fie etnici români. În 1929 capitala a fost mutată la Tiraspol.

Parte a României, Moldova a fost ocupată de Uniunea Sovietică (având consimţământul Germaniei) în 1940, consecinţă a unui protocol secret ataşat pactului de neagresiune germano-sovietic din 1939, pactul Molotov-Ribbentrop. Această consecinţă va "evolua" ulterior, fiind parte determinantă a formării aşa-zisei "cortine de fier." La 2 august 1940, guvernul sovietic a proclamat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, având capitala la Chişinău (Kishinëv, în limba rusă), prin contopirea unei mari părţi din Basarabia cu 6 din cele 14 raioane ale RSSA Moldovenească, iar restul a revenit RSS Ucrainiene.

În iunie 1941, trupele germane şi române au atacat Uniunea Sovietică. În înţelegere cu Germania nazistă (vezi Tratatul de la Tighina), România a preluat administrarea teritoriului dintre Nistru şi Bug (Pivdennyy Buh în ucraineană), de la nord de Bar în Ucraina, pe care l-a administrat sub numele de Transnistria cu intenţia să adune aici pe toţi evrei din Bucovina şi din Basarabia (vezi Transnistria sub ocupaţie românească (1941-1944)). Acest aranjament a rămas în vigoare până în august 1944, când trupele sovietice au reocupat Basarabia şi Transnistria. Un tratat din 1947 a returnat Basarabia, Bucovina de Nord şi Transnistria Uniunii Sovietice, iar vechile diviziuni administrative sovietice şi denumirile ruseşti ale teritoriilor au fost reimpuse.

Majoritatea teritoriului dintre Nistru şi Bug care fusese numit Transnistria de autorităţile române în al 2-lea război mondial aparţine Ucrainei. Doar o mică fîşie de-a lungul rîului Nistru a fost inclusă de autorităţile sovietice în RSS Moldovenească, iar după destrămarea URSS a devenit parte a Republicii Moldova.

În 1989, moldovenii din capitala Moldovei, Chişinău, au declarat ca limbă oficială limba moldovenească. Într-o parte a Transnistriei, mai ales în oraşul Tiraspol în care procentajul populaţiei moldoveneşti este mai scăzut, s-a dezvoltat o mişcare separatistă, care la 2 septembrie 1990 a proclamat Republica Moldovenească Nistreană şi, cu sprijinul trupelor ruseşti, a izbutit în urma confruntării armate din 1992 să preia controlul asupra celei mai mari părţi a zonei transnistrene a Republicii Moldova, cît şi a unei zone din Basarabia în jurul oraşului Tighina.

În războiul civil din 1992 au murit aproximativ 1.500 de persoane.

După semnarea unui acord, ruşii au decis să lase câteva mii de militari în zonă pentru a menţine pacea, însă aceştia au ajutat în final la consolidarea autorităţilor separatiste. De atunci, guvernul moldovean nu mai are nici o autoritate asupra regiunii transnistrene, în afară de 6 sate din raionul Dubăsari.

Deşi în 1994 a fost semnat un acord cu Moldova ce prevedea retragerea trupelor ruseşti din Transnistria, acesta nu a fost ratificat de Duma rusă.

La 17 septembrie 2006, autorităţile separatiste transnistrene au organizat un referendum privind soarta viitoare a Transnistriei, care a arătat că o majoritate largă sprijină independenţa faţă de Moldova şi aderarea la Federaţia Rusă. Rezultatele acestui referendum nu au fost însă recunoscute de comunitatea internaţională.

Populaţie

Recensământ 1989

Populaţia regiunii la recensământul din 1989 era de 546.000 de locuitori (fără oraşul Tighina şi zonele basarabene controlate de separatiştii transnistreni). Ca urmare a situaţiei economice şi politice din zonă, recensămîntul din 2004 făcut de autorităţile separatiste din Tiraspol a arătat o scădere a populaţiei cu aproximativ 150000 de persoane (pe întreg teritoriul separatist, inclusiv zona Tighina).

Etnii

• Moldoveni (Români): 39.9%
• Ucrainieni: 28.3%
• Ruşi: 25.5%
• Bulgari: 1.8%
• Găgăuzi: 0.8%
• Altii: 3.7%

Recensământ 2004

Populaţia regiunii la recensământul din 2004 era de 555.500 (incluzând municipiul Tighina)

Etnii

• Moldoveni (Români): 32%
• Ucrainieni: 29%
• Ruşi: 30%
• Bulgari, Găgăuzi, Evrei, Germani, Belarusi, Polonezi si alţii: 8%

Organizare administrativă

Din punct de vedere administrativ, auto-proclamata "Republică Moldovenească Nistreană" este alcătuită din 5 raioane:

• Camenca (Каменка), sau Kamenka
• Dubăsari (Дубоссары), sau Dubossary
• Grigoriopol (Григориополь)
• Rîbniţa (Рыбница), sau Rybnitsa
• Slobozia (Слободзея)

şi două municipii:

• Tiraspol (Тирасполь)
• Tighina (Бендеры), sau Bender, Bendery